DX.02 · afecțiune
Cancerul de prostată localizat se poate vindeca prin iradiere la fel de bine ca prin operație, iar tratamentul se face ambulatoriu: vii la ora stabilită, stai pe masă câteva minute și pleci acasă. Pentru bărbații din județul Neamț, asta înseamnă câteva săptămâni de drumuri scurte, nu o mutare temporară în alt oraș. Indicația și schema le stabilim împreună cu urologul și cu medicul oncolog curant.
Revizuit medical de Dr. Tudor Ciobanu, medic radioterapie oncologică · Actualizat 15 august 2026
Tehnici folosite
- IMRT / VMAT
- IGRT · Radioterapie ghidată imagistic
- SRT / SBRT · Radioterapia stereotaxică
- Radioterapie curativă
Radioterapia, o opțiune curativă în cancerul de prostată
Diagnosticul pleacă de la o valoare crescută a PSA, de la tușeul rectal și de la RMN-ul multiparametric, iar biopsia confirmă agresivitatea tumorii. Când boala este limitată la prostată sau la vecinătatea ei imediată, iradierea externă are intenție curativă: doza se dă fracționat, astfel încât celulele tumorale să nu apuce să se refacă între ședințe, iar țesuturile sănătoase să își repare zilnic micile leziuni.
Este o soluție și pentru bărbații la care anestezia sau operația ar fi riscante din cauza inimii, a plămânilor sau a vârstei. Când riscul este foarte mic, urmărirea atentă fără tratament imediat rămâne o alternativă rezonabilă, iar Dr. Tudor Ciobanu îți explică la consult ce câștigi și ce pierzi în fiecare variantă.
Operație sau radioterapie: cum se ia decizia
Ambele au aceeași intenție de vindecare, dar se desfășoară complet diferit. Prostatectomia înseamnă anestezie, spitalizare și recuperare, cu efecte care apar imediat după intervenție. Radioterapia nu presupune incizie, dar cere prezență zilnică pe durata schemei, iar efectele ei se instalează treptat și privesc mai ales vezica și rectul. Cântărim împreună vârsta, bolile asociate, volumul prostatei și simptomele urinare pe care le ai deja. Urologul rămâne în echipă indiferent de decizie, iar dacă vrei o a doua opinie înainte de a începe, o discutăm fără grabă.
Grupele de risc și rolul tratamentului hormonal
Valoarea PSA, grupa de grad (scorul Gleason) și extensia tumorii la RMN împart boala localizată în risc scăzut, intermediar și înalt. Grupa decide ce iradiem — prostata singură, împreună cu veziculele seminale sau, în formele agresive, și ganglionii pelvini — și dacă adăugăm tratament hormonal. Deprivarea androgenică scade testosteronul care hrănește tumora și crește eficiența iradierii: în riscul intermediar durează câteva luni, în cel înalt poate continua doi–trei ani și începe, de regulă, înaintea primei ședințe. Poate da bufeuri, oboseală și scăderea libidoului, motiv pentru care o urmărim împreună cu medicul care ți-a prescris-o.
Câte ședințe: schemele scurte și SBRT
Prostata este sensibilă la fracții mari de doză, iar asta a permis scurtarea tratamentului fără pierderi de eficacitate. Toate cele trei variante de mai jos se administrează ambulatoriu și păstrează aceeași intenție curativă; alegerea între ele ține de grupa de risc, de volumul prostatei, de simptomele urinare pe care le ai și de tratamentele asociate.
- 01Schema clasică: 37–39 de ședințe zilnice, aproximativ opt săptămâni, folosită azi mai ales când se iradiază și ganglionii pelvini.
- 02Hipofracționarea moderată: în jur de 20 de ședințe în patru săptămâni, varianta obișnuită pentru majoritatea pacienților.
- 03SBRT: 5 ședințe administrate la o zi–două distanță, pentru cazuri selecționate, cu prostată de volum moderat și simptome urinare minime.
Protecția rectului și a vezicii urinare
Peretele rectului atinge fața din spate a prostatei, vezica se sprijină deasupra ei, iar uretra o traversează prin mijloc. Fasciculele modulate care se rotesc în jurul tău modelează doza după conturul prostatei și o lasă să scadă brusc dincolo de marginea ei, ca umbra care se termină net la streașina unei case. Așa ajunge doza mare la tumoră, cu mult mai puțin pentru organele vecine. Pentru că prostata se mută cu câțiva milimetri de la o ședință la următoarea, după cât de plină e vezica, fiecare tratament începe cu o verificare imagistică pe aparat: imaginea se compară cu planul, masa corectează poziția, iar iradierea propriu-zisă ține doar câteva minute.
Pregătirea de dinaintea fiecărei ședințe
Rutina de dinaintea ședinței contează la fel de mult ca aparatul. Vezica plină ridică intestinul din zona iradiată și ține prostata într-o poziție previzibilă, iar rectul gol o împiedică să alunece înainte. De aceea golești vezica, apoi bei o cantitate fixă de apă cu un interval fix înainte de tratament — același ritual, în fiecare zi. Un scaun regulat ajută la fel de mult: mese la ore constante, mai puține alimente care produc gaze, la nevoie un laxativ ușor. Dacă într-o zi ceva nu merge, spune-ne înainte de a intra în sală.
Efecte secundare și radioterapia după operație
Cele mai frecvente reacții apar spre mijlocul tratamentului: urinări mai dese, inclusiv noaptea, senzație de urgență sau usturime, uneori scaune mai moi. Sunt de obicei ușoare, se tratează medicamentos și se retrag în câteva săptămâni de la ultima ședință. Erecțiile pot slăbi treptat, în lunile și anii următori, mai ales dacă se asociază tratamentul hormonal. Iradierea are rol și după prostatectomie: dacă PSA nu dispare complet ori începe să urce, se face radioterapie de salvare pe loja prostatică, uneori împreună cu ganglionii pelvini. Regulile de pregătire rămân aceleași.