Radioterapie pentru tumori cerebrale în Piatra Neamț

Tumori cerebrale primare și metastaze: două situații diferite

Tumorile primare pornesc din celulele creierului sau din învelișurile lui: glioame, meningioame, adenoame hipofizare, schwannoame. Metastazele vin din altă parte a corpului — cel mai des dintr-un cancer pulmonar, de sân, renal sau dintr-un melanom — și sunt mai frecvente decât tumorile primare. Diferența schimbă felul în care iradiem. Un gliom se strecoară printre celulele sănătoase, așa că marginile lui reale depășesc ceea ce se vede pe imagini și tratăm o zonă de siguranță în jur. O metastază, dimpotrivă, împinge țesutul fără să-l pătrundă și are un contur net, potrivit pentru o doză mare.

Radioterapia după operația neurochirurgicală

Când tumora a fost operată, iradierea se ocupă de ceea ce a rămas. La glioame tratăm patul tumoral împreună cu o margine din jur; în formele de grad înalt, radioterapia se administrează concomitent cu temozolomidă, un citostatic oral luat zilnic. Schema obișnuită are 30 de ședințe, în șase săptămâni, iar la pacienții vârstnici sau fragili se preferă variante scurtate, de 15 ședințe sau mai puține.

Începem, de regulă, la trei–cinci săptămâni de la operație, după ce plaga s-a vindecat. La un meningiom rămas parțial sau cu grad histologic agresiv, iradierea urmează aceeași logică, în scheme de 25–30 de ședințe. Iar după scoaterea unei metastaze, patul operator se tratează stereotaxic, în câteva ședințe, pentru că altfel boala revine frecvent chiar în locul din care a fost îndepărtată.

Metastazele cerebrale și tratamentul țintit al leziunilor

Când metastazele sunt puține, nu iradiem tot creierul, ci fiecare leziune în parte. Radiochirurgia stereotaxică concentrează o doză mare într-o singură ședință, cu o scădere abruptă a dozei imediat în afara conturului; ședința durează mai mult decât una obișnuită, dar este singura. Leziunile mai mari de aproximativ trei centimetri sau cele așezate lângă nervii optici ori lângă trunchiul cerebral se tratează fracționat, în trei–cinci ședințe. Avantajul practic este dublu: restul creierului rămâne cruțat, iar tratamentul sistemic se întrerupe cel mult câteva zile.

Când se iradiază întregul creier

Iradierea întregului creier își păstrează locul atunci când leziunile sunt numeroase, răspândite sau prea mici pentru a fi tratate una câte una. Schema uzuală are zece ședințe, în două săptămâni, uneori cinci. Efectul asupra simptomelor apare de obicei repede, însă tratarea unui volum mare cere ceva în schimb: oboseală, căderea părului și, la unii pacienți, dificultăți de memorie. De aceea, când se poate, planul modulat cruță hipocampii, regiunile de care depinde memoria recentă. Alegerea între tratamentul țintit și iradierea întregului creier o discutăm deschis.

Cum se planifică: imagini fuzionate și masca de imobilizare

Planificarea pornește de la un CT de simulare făcut cu masca pe față. Peste imaginile CT suprapunem un RMN recent cu substanță de contrast: CT-ul dă densitățile de care are nevoie calculul dozei, iar RMN-ul arată unde se termină leziunea și pe unde trec nervii. Fuziunea celor două este pasul de care depinde precizia întregului tratament.

Masca termoplastică, mulată pe fața și pe capul tău, readuce poziția identic la fiecare ședință; este perforată, așa că vezi și respiri normal prin ea. Înainte de iradiere, o verificare imagistică pe aparat confirmă că totul coincide cu planul, iar masa corectează abaterile de ordinul milimetrilor. Iradierea în sine ține câteva minute și nu produce nicio senzație.

Efecte secundare: oboseala, edemul, tratamentul cortizonic

Oboseala este reacția cea mai constantă: se instalează pe parcursul tratamentului și mai ține câteva săptămâni după ultima ședință. Părul cade doar pe unde intră fasciculele, nu pe tot capul, iar după o ședință de radiochirurgie de multe ori nu cade deloc; creșterea la loc începe după două–patru luni. Greața este rară și cedează la medicație.

Țesutul din jurul leziunii se poate umfla temporar, iar edemul accentuează pentru câteva zile durerea de cap sau simptomele neurologice. Cortizonul îl ține sub control: uneori îl introducem, alteori ajustăm doza pe care o iei deja. Nu îl opri singur și nu îl reduce brusc — schema se scade în trepte, împreună cu noi. Dacă apar dureri de cap noi, vărsături sau o criză convulsivă, sună-ne în aceeași zi.

Colaborarea cu neurochirurgul și cu oncologul

Nicio etapă nu se decide singură. Neurochirurgul stabilește dacă și cât se poate opera, medicul oncolog curant conduce tratamentul sistemic, neurologul se ocupă de crize și de recuperare, iar noi planificăm și administrăm iradierea. Dr. Tudor Ciobanu ține legătura cu ei și trimite scrisoarea medicală după fiecare etapă. RMN-ul de control se repetă la două–trei luni; când imaginea arată o zonă de inflamație care imită o recidivă, o reevaluăm împreună înainte de a schimba tratamentul.