Radioterapie pentru cancerul pulmonar în Piatra Neamț

Când intră radioterapia în tratamentul cancerului pulmonar

Primul lucru pe care îl stabilim este tipul bolii: formele microcelulare și cele non-microcelulare pornesc din același organ, dar urmează logici de tratament complet diferite. Vin apoi stadiul, așa cum reiese din CT și PET-CT, și proba funcțională respiratorie, care arată cât plămân sănătos avem de protejat. Din aceste date se vede rolul iradierii: tratament unic cu intenție de vindecare, tratament dat împreună cu chimioterapia, completare după o operație cu margini pozitive ori, în boala extinsă, control rapid al simptomelor. Decizia o luăm cu pneumologul, chirurgul toracic și medicul oncolog curant, iar Dr. Tudor Ciobanu îți explică ce urmează la fiecare etapă.

Tumori mici, pacienți inoperabili: SBRT ca alternativă

Pentru o leziune de mici dimensiuni, cu ganglioni indemni, chirurgia rămâne varianta preferată. Dacă plămânul nu mai are rezerva necesară, dacă există boli de inimă asociate sau dacă refuzi intervenția, radioterapia stereotaxică preia aceeași intenție curativă: o doză foarte mare, strânsă pe leziune, împărțită de obicei în 3–5 ședințe date la o zi–două distanță. Leziunile așezate lângă bronhiile mari, lângă esofag sau lângă vasele din mijlocul toracelui cer prudență, cu doze mai mici pe ședință și mai multe fracții. Nu presupune anestezie sau spitalizare: vii, stai nemișcat un sfert de oră și pleci acasă.

Boala local avansată și asocierea cu chimioterapia

În stadiul III, boala a ieșit din plămân sau a ajuns în ganglionii mediastinali, rămânând totuși închisă în torace. Aici standardul este iradierea administrată în paralel cu o chimioterapie care conține un derivat de platină, pentru că fiecare o ajută pe cealaltă; schema obișnuită are 30–33 de ședințe zilnice, adică aproape șase săptămâni. Dacă starea generală nu îngăduie combinația, cele două se dau pe rând. Iradiem tumora și ganglionii care captează la PET-CT, nu tot mediastinul, iar planul modulat ține doza departe de plămânul sănătos, de esofag, de inimă și de măduva spinării. La final, medicul oncolog curant poate trece la imunoterapia de consolidare.

Cancerul pulmonar cu celule mici: particularități

Această formă se topește repede sub tratament, dar are obiceiul de a reveni, așa că iradierea intră devreme în schemă. Când boala este limitată la un hemitorace, ședințele pornesc încă din primele cure de citostatice: fie una pe zi, timp de câteva săptămâni, fie două pe zi, la interval de minimum șase ore. Dacă boala este extinsă, iradierea toracelui se pune în discuție după ce vedem cât a cedat sub tratamentul sistemic. Metastazele cerebrale fiind frecvente, la pacienții cu răspuns bun se poate propune iradierea profilactică a creierului, de regulă în zece ședințe; câștigul se pune în balanță cu urmările asupra memoriei și cu alternativa urmăririi prin RMN.

Problema mișcării respiratorii

O tumoră din plămân nu stă locului: urcă și coboară odată cu diafragmul, iar amplitudinea poate depăși un centimetru. Planificată pe o singură imagine, ar fi tratată într-o singură poziție din multe. De aceea CT-ul de simulare se face cu achiziție pe tot ciclul respirator, iar din el construim un volum care cuprinde tot drumul leziunii. Poziția corpului se repetă identic la fiecare ședință, cu brațele ridicate deasupra capului și sprijinite pe un suport. Verificarea imagistică de dinaintea iradierii ne arată unde a ajuns leziunea în ziua aceea, masa de tratament corectează diferențele, iar respirația este urmărită fără radiație în plus.

Simptomele care se ameliorează prin radioterapie paliativă

Când boala este avansată, iradierea rămâne cel mai rapid mijloc de a reda confortul. Câteva ședințe pot opri o hemoptizie, pot redeschide o bronșie îngustată, pot calma durerea din peretele toracic sau dintr-o metastază osoasă și pot descărca presiunea pe vena cavă superioară, iar efectul apare de obicei în una–trei săptămâni. Schemele au între una și zece ședințe, tocmai pentru ca timpul petrecut în tratament să rămână mic. Slăbiciunea în picioare sau tulburările de continență apărute brusc, alături de durere de spate, pot însemna o compresiune a măduvei: sună-ne în aceeași zi.

Efectele secundare toracice și urmărirea lor

Esofagul trece prin mijlocul zonei tratate, așa că spre a doua–a treia săptămână poate apărea usturimea la înghițit sau senzația că mâncarea coboară greu; chimioterapia asociată o accentuează. O ținem sub control cu mâncare moale și rece, cu preparate care protejează mucoasa și cu medicația stabilită la vizita săptămânală, iar simptomul cedează în primele săptămâni de după final. Oboseala se adună treptat și poate ține o lună–două.

Inflamația pulmonară de iradiere vine mai târziu, între o lună și șase luni de la final: tuse uscată, respirație mai scurtă, uneori subfebrilități. Descoperită la timp, răspunde bine la tratament — de aceea orice tuse nouă trebuie semnalată. Oprirea fumatului înainte și pe parcursul iradierii scade aceste reacții, iar controalele ulterioare le facem în legătură cu medicul oncolog curant.